Urari proaste dar vechi!

Mar

2009

Vineri, 13 Martie 2009 09:58

In acest articol voi ataca puternic credintele tale. Sunt deranjat de faptul ca toata lumea accepta o serie de zicale, urari, ca si cum acestea ar fi axiome, universal valabile. Exista o serie de conventii, de vorbe, de "dume" pe care le imbratisam fara sa ne gandim la sensul lor.

Sa luam prima si cea mai indoielnica dintre urarile pe care absolut toata lumea o foloseste. Este o urare de viata, adica un indemn pentru destinatar. Ea se slobozeste pe gura cam asa:

"La multi ani!"

Bun, pentru a nu fi ipocrit recunosc ca au existat in viata mea cateva momente in care mi-am dorit sa mi se spuna "La multi ani". Probabil doua. Ele au survenit cand am dorit sa aud o anumita persoana vorbindu-mi si nu neaparat slobozind aceasta urare, asadar urarea in sine nu are nici o valoare. De ce ma vei intreba, de ce atac urarea "la multi ani".

1. Pentru ca cel care o ofera presupune ca destinatarul urarii doreste sa traiasca. Dar ce se intampla cu sinucigasii? Cu miliardele de oameni care duc o viata trista, subnutrita si dureroasa. Le doresti perpetuarea mizeriei?

2. Pentru ca cel care o ofera are nerusinarea de a presupune ca stie ce este viata si moartea. De unde stim noi ca viata este mai buna decat moartea? Cine a decis ca viata>moarte? Nimeni. Este un fapt universal acceptat, doar prin prisma faptului ca oameni pot cunoaste doar viata. Si atunci cand cunosti doar un lucru, tinzi sa il supraapreciezi. Eu nu indraznesc sa urez la multi ani nimanui, nu am de unde sa stiu daca aceasta urare este buna sau nu. Poate ca ar trebui sa uram "Moarte grabnica!" la fiecare zi de nastere. Nu asa ar fi logic? Pana la urma, cu fiecare zi de nastere ne apropiem de moarte, daca folosim aceast sistem reprezentational. Dar eu nu urez nici la multi ani, nici moarte grabnica, pentru ca imi recunosc neputinta de a aprecia care dintre aceste urari este mai buna si mai utila pentru destinatar. Orice parte poate fi argumentata, este relativ. In schimb, relativ nu este faptul ca noi credem ca urarea de viata este pozitiva si relativ nu este ca ne putem insela. Ia asta in considerare si gandeste-o, nu face lucruri mecanic, fara a le gandi.

3. Pentru ca toata lumea o face, iar eu posed o galvanitate ridica a sinapselor, asadar nu ma pot identifica cu gloata. Aceasta dorinta a mea de diferentiere mi-a fost nociva, privindu-mi obiectiv viata. Subiectiv, din interior, o iubesc. Daca toata lumea ureaza la multi ani, ceva e suspect. Daca vei analiza orice lucru si una din caracteristicile sale e ca e facut de toti, absolut toti, e cazul sa fii circumspect. Bineinteles, asta doar in general, sunt sigur ca exista lucruri facute de toti oamenii care nu sunt rele. Asadar, nu putem generaliza, caci in general generalizarile sunt rele. Asadar se poate totusi sa existe o exceptie prin care toate lucrurile facute de toti oamenii sunt rele. Intelegi?

"Odihneasca-se in pace!"

De unde prostia asta? Cine a inventat aceasta urare? Aici avem o urare care se face dupa moartea cuiva. Iarasi, este foarte usor sa observi nerusinarea oamenilor de a crede ca stiu ce este moartea. Aici se implica ca moartea este inceputul unui somn relaxant, pace eterna, liniste. Dar de unde stii ca decedatul se odihneste? Daca dupa moartea, exista totusi o sala de forta? Si daca decedatul merge acolo pentru a isi tine spiritul fara prea multa grasime?

Nu observi prietene? Nu vezi ca aceste urari implica niste sisteme de credinta, universal acceptate. Aceastea sunt simplu de detectat :

a) viata > moartea

b) moartea este sfarsitul, somnul etern

c) existenta unor "ani", unui sistem aleatoriu de ordonare a timpului in functie de miscarea de rotatie a planetei in jurul Soarelui.

d) dihotomia viata, moartea

Toate acestea sunt sisteme de credinta care pot sau nu sa fie adevarate! Tu trebuie sa iti dai seama ca nu stii.