Alexandra, draga mea, iti marturisesc cu usoara strangere de inima, dar aceasta doar din cauza duiosiei, ba chiar febletei pe care ti-o port, ca manifestul tau mi-a atras atentia sufletului, pe care, de altfel, mi l-ai si furat cu discursul tau razlet copilandru, hazliu si spumos. Amplitudinea sentimentelor expuse in anterior grobiana emisiune m-a frapat nespus, iar nu pot sa nu remarc simplitatea moderatorului in fata, daca-mi permiti, zeitei contemporane Venus. Sangele imi clocoteste la fiecare cuvintel rostit, la fiecare slova, iar eu, cuprins de valuri de caldura, am decis sa mi te adresez, cu respect, fara indoiala: Zambetul tau poate fi asemuit doar cu stralucirea Tiamatului ori a vreunei stele din galaxia indepartata Andromeda. Cascada infinita pe care o constituie parul tau brunet, aranjat cu placa, m-a fermecat de-a dreptul, asa incat am ramas buimac de betia de sentimente ce mi-a cuprins fruntea, acum atat de incretita de absenta mainilor tale inspumate, moi.
Sa nu crezi, precum Veritasaga, ca iubirea mi-e marginita de taramul fizic, caci, desi pentru tine imi exersez muschiul pubo-coccigian timp de ore intregi si altminteri ejaculai voit pe chipul tau mirific scos la imprimanta, ma rog, multifunctionalul pixma mp460, care, apropo, la un pret surprinzator, ofera calitatea intai, caci te-ai insela amarnic micuta mea sirena probabil cu peste, dar fara solzi. Sunt gata sa pasim in dimensiunea superioara prin sexul tantric, prin contopirea polaritatilor de ordin sexual intru convertirea energiei sexuale pure si nestavilite in energia vietii. Am ales sa fiu franc, iar asta fiindca am auzit despre capacitatile tale orale inca de pe vremea primilor tai ani din adolescenta de la alti pseudomasculi, iar asta...m-a impresionat. Vreau sa exploram universul, sa atingem cele mai inalte culmi, sa petrecem seri romantice pe plaja in Vama Veche printre voma celorlalti incapabili sa ne traisca emotia nerostita, insurmontabila si nesubjugata. Permite-mi sa ma exprim.
Iarta-mi emotia din glas, dar permite-mi sa-ti recit urmatoarele versuri, scrise sub un alun, avandu-te pe tine drept muza: Sculptura iubitei stă calmă în junglă, Ascunsă de cer, sub verdele crud, Şi zgomotul junglei pare să nu-i mai ajungă, O voi muta de-ndată, undeva mai la Sud.
Sculptura iubitei e-n salonul meu alb, Expoziţia e plină, în centru-i doar ea. Şi atâtea priviri, si atâta-i de cald... O voi muta undeva, căci nu-i doar a mea.
Sculptura iubitei stă demnă în stradă, Ca toţi s-o admire, pe trotuarul meu gri. Un tânăr boem i-a pus şi o salbă, O voi muta undeva, prea mulţi tinėri.
Sculptura iubitei e-n mine şi plânge, Că prea mult o mut, că nu ţin la ea. Iubita îmi plânge : “ Gata, ajunge !” Ea vrea să o duc în Guantaramera. Acum, draga Alexandra Svet, te rog deschide-ti bratele tonifiate in saloane pretioase, de catre blonde voluptoase si primeste-ma adanc-adanc in tine.